Crăciunul

Crăciunul sau Naşterea Domnului este sărbătoarea creştină a naşterii după trup a Domnului Iisus Hristos, celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (sau praznice împărăteşti) a Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, şi se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. Încă înainte de naşterea Sa, viaţa Mântuitorului s-a aflat sub providenţa divină. O serie de profeţi antici i-au anunţat venirea, iar naşterea a fost anticipată de mai multe miracole. Cu toate acestea, deşi un întreg popor Îl aştepta pe Mesia, puţini au fost cei care au văzut în Iisus din Nazaret pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Pentru creştinii de pretutindeni, Crăciunul, în esenţa sa, marchează începutul celei mai importante religii a lumii. Fără naşterea lui Iisus din Nazaret şi fără crucificarea Sa pe Dealul Căpăţânii sau Golgota, azi nu am fi îndrăznit să sperăm la mântuire. Întreaga viaţă a Fiului lui Dumnezeu, întrupat în pământean acum 2.000 de ani, a fost una consacrată unui ideal nobil – mântuirea omului. Poate astăzi, într-o lume a vitezei şi tehnologiei, relatările despre viaţa Mântuitorului ne apar ca o poveste. Însă miracolele legate de viaţa sa sunt prezente nu numai în Biblie, dar şi în scrierile celor care nu au crezut în El ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Ele au fost nişte realităţi de necontestat pentru contemporanii Săi. Încă înainte de naşterea Sa, întreaga viaţă a lui Iisus a fost pusă sub semnul providenţei. Naşterea Lui a fost prevestită cu mulţi ani înainte şi venirea Sa a fost aşteptată de un întreg popor. Totul a început cu promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam, strămoşul poporului Israel, conform căreia în "el şi sămânţa sa" se vor binecuvânta toate popoarele pământului. Saul din Tars, în tinereţile sale un aprig prigonitor de creştini, convertit mai târziu în urmaş al lui Mesia, a explicat că sămânţa lui Avraam a fost Iisus Hristos.

Profeţii şi miracole

De-a lungul timpului, mai mulţi profeţi au anunţat venirea unui lider spiritual al israeliţilor. Unii dintre aceştia au prevestit până şi locul de obârşie al viitorului Mesia: "Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între ţinuturile lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel care va stăpâni în Israel şi a cărui origine este din timpurile străvechi..." (Mica, în cap. 5). Cu toate că existau multe profeţii referitoare la trimiterea unui Mântuitor din partea lui Dumnezeu, poporul nu L-a primit pe Iisus ca pe Mesia, decât într-un număr foarte restrâns. Promisiunile referitoare la Mesia au fost înţelese greşit, israeliţii aşteptând un lider politic care avea să elibereze statul de sub dominaţia romană. Nu a fost aşa, căci Mesia dat de Dumnezeu venise să elibereze nu numai poporul Israel, ci toată omenirea, mântuind-o. Venirea Sa a fost precedată de Ioan Botezătorul, a cărui naştere a fost şi ea una prevestită printr-un miracol. Unul dintre preoţii iudei a fost înştiinţat de un înger, pe când îndeplinea slujba religioasă la altar, că soţia sa, înaintată în vârstă şi stearpă, va naşte un fiu care va pregăti poporul pentru a-L întâmpina pe Cel promis de Dumnezeu. Însă preotul s-a îndoit, iar îngerul Gavril i-a spus că va rămâne mut până în ziua împlinirii promisiunii. Şi aşa s-a întâmplat. După naşterea sa, Ioan Botezătorul a trăit o viaţă închinată lui Dumnezeu, întorcând inimile oamenilor către lucrurile sfinte şi profeţind venirea unui Mântuitor.

Îngerul păzitor

Acelaşi înger s-a arătat şi unei tinere care servea în Templu şi a cărei viaţă fusese închinată către cele sfinte, încă de la vârsta de 3 ani. El i-a spus că ea fusese aleasă de Dumnezeu să nască un copil sfânt "care va fi chemat Fiul Celui – Prea – Înalt" (Luca, în cap. 1). Având o viaţă deosebită şi credinţă în promisiunile divine, tânăra Fecioară Maria a primit cu bucurie încredinţarea îngerului. Apoi, a fost rândul logodnicului acesteia, Iosif, să aibă parte de vizita îngerului, pentru a-l lămuri că Pruncul ce se va naşte este de sorginte dumnezeiască. Înaintea naşterii, cei doi s-au deplasat din Nazaret în Betleem, pentru a se supune înregistrării recensământului roman. Aşa se face că Iisus s-a născut în Betleeem, împlinind profeţia divină. Aceeaşi providenţă a fost alături de magii călăuziţi de o stea strălucitoare, care i-au prezentat pruncului nou născut daruri precum unui mare împărat. La câteva luni după aceea, Irod, conducătorul Iudeii, fiind în prealabil vizitat de magi, care îi preziseră că în regatul său se va naşte un fiu de împărat, a dat poruncă să fie ucişi toţi copiii de parte bărbătească ce nu împliniseră încă doi ani. Avertizaţi de înger, Maria şi Iosif s-au refugiat în Egipt, salvând astfel viaţa lui Iisus. Întoarcerea lor a însemnat împlinirea unei alte profeţii: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu". (Matei, în cap. 2) Cu toate aceste semne divine şi împliniri ale profeţiilor, puţini au crezut în Iisus ca fiind Mesia. Aveau să treacă de atunci câteva secole până ce El a fost recunoscut ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar creştinismul să devină religia oficială a Imperiului Roman, care domina atunci lumea.

Evanghelia Craciunului (Matei 2, 1-12)

"Iar daca S-a nascut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne închinam Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul împreuna cu el. Si adunând pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: "Si tu, Betleeme, pamântul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic între capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit în ce vreme s-a aratat steaua. Si trimitându-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Îl veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera în Rasarit mergea înaintea lor, pâna ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Si vazând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrând în casa, au vazut pe Prunc împreuna cu Maria, mama Lui, si cazând la pamânt, s-au închinat Lui; si deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamâie si smirna. Iar luând înstiintare în vis sa nu se mai întoarca la Irod, pe alta cale s-au dus în tara lor."

Obiceiuri străbune

La ţară, naşterea Mântuitorului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul şi cu Steaua. De asemenea, o veche tradiţie este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii Domnului, binecuvântându-se casele şi creştinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare...”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”, casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. Timp de 40 de zile înainte de sărbători creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după Sfânta Liturghie.


SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ MATEI



CAPITOLUL 1
Cartea neamului lui Iisus Hristos, zămislirea, numele şi naşterea.
1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;
3. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;
4. Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
5. Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei;
6. Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie;
7. Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;
8. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;
9. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia;
10. Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;
11. Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon;
12. După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;
13. Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;
14. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;
15. Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;
16. Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos.
17. Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.
18. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.
19. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.
20. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.
21. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.
22. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:
23. "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu".
24. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa.
25. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

CAPITOLUL 2
Magii de la Răsărit. Fuga în Egipt. Irod ucide pruncii. Întoarcerea din Egipt şi aşezarea în Nazaret.
1. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând:
2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.
3. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.
4. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos?
5. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul:
6. "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel".
7. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.
8. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.
9. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.
10. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
11. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.
12. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.
13. După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.
14. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.
15. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".
16. Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.
17. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:
18. "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt".
19. După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt,
20. Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.
21. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel.
22. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii.
23. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.


Poezie: Nasterea Mantuitorului - de Ion Creanga

In Betleem colo-n oras
Dormeau visand locuitorii
Iar langa turma, pe imas
Stateau de paza, treji, pastorii.

Si-n miez de noapte dulce cant
Din cer cu stele-a rasunat
Se rumenise cerul sfant
Pastorii s-au cutremurat.

Din slavi un inger cobori:
"Fiti veseli!"- ingerul Ie-a spus
"Plecati, si-n staul veti gasi
Pe Craiul stelelor de sus!"

Pastorii veseli, in oras
Spre staul cu pasi iuti pornira
Si-un prunc atat de dragalas
Acolo-n paie ei gasira.

Nici leagan moale, nici vreun pat
Doar fan mirositor pe jos,
Pe fan, in iesle sta culcat
Micutul prunc: Iisus Christos.

El, Fiul domnului si Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarna vine!...